L’État c’est la Mafia!

Ludovic al XIV-lea spunea “Statul sunt eu!” cand parlamentarii Frantei se opuneau unui proiect de lege propus de el. Asta in secolul XVII.

In secolul XXI, Mafia este Statul. Este foarte simplu de observat, aruncand o simpla privire asupra legilor, a Constitutiei si a modului de organizare. Fisc-ul sunt camatarii care te jecmanesc de bani, garda financiara sunt recuperatorii, ministerul de interne este organismul care te bate la comanda. Esti obligat sa platesti, taxe ca sa nu ajungi in inchisoare. Taxe de protectie. Daca nu vrei sa depui marturie, esti batut pana recunosti, daca nu te supui regulilor impuse societatii de catre Stat, esti indepartat din sistem prin mijloacele necesare (detentie sau moarte).
Si, cel mai important, daca vei avea actiona in justitie tu, ca cetatean de rand, pe cineva cu o functie importanta in Stat, nu vei castiga. Lupta impotriva statului e lupta impotriva Mafiei.

1991 a fost unul dintre anii de referinta pentru destinul lumii. Caderea Cortinei de Fier, divizarea Rusiei, a adus la eliberarea partiala a Europei de Est. Incheierea Razboiului Rece a pus capat luptei pentru inarmare a SUA si URSS. La finalul anilor ‘91 si dupa retragerea trupelor sovietice din tarile ocupate, au lasat in urma lor tone de armament. Pistoale, grenade, munitie, pusti semi-automate, pusti mitraliera, tancuri, elicoptere etc. Ucraina, Romania, Bileorusia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Georgia, Moldova erau pline de armament. Ceea ce le facea atat de importante pentru mafiotii altor tari era faptul ca Mafia nu exista in aceste tari. Proaspat iesite de sub bocancul comunismului, nu aveau un sef de stat, o constitutie bine pusa la punct, legile nu erau respectate. Domneau haosul, dezordinea si lupta pentru supravietuire. Adica coruptia.

De acest lucru au profitat foarte mult de cei care urmau sa se imbogateasca subit! Fostii criminali de atunci ai Europei de Est, sunt marii oameni de afaceri de azi. Fostii agenti KGB care s-au trezit peste noapte fara loc de munca, fostii puscariasi care au speculat momentul, au inceput sa faca afaceri, sa se organizeze in grupuri si sa formeze mafii locale.

Tatal meu, facand parte din agentii serviciilor secrete, a avut mereu acest avantaj de partea lui. Majoritatea se dadeau din fata fostilor KGB-isti pentru ca le cunosteau cruzimea. Astfel, pe langa acele mici afaceri de camatarie, taxe de protectie, vanzari de bunuri pe piata neagra, a inceput ulterior si traficul de arme. Celebrele AK47, grenade antitanc, grenade defensive, pistoale Makarov si noile pusti cu luneta KSVK 12.7, fabricate la sfarsitul anilor ‘90. Acestea se vindeau ca painea calda! Plecau containere intregi de armament, catre tarile balcanice, Africa, China, Koreea de Sud si SUA. Au fost cazuri in care s-au vandut cateva divizii de blindate, tancuri si amfibii, cateva elicoptere de vanatoare si din ce auzisem, s-a incercat si vanzarea unui submarin catre guvernul israelian.

O parte din armament a ramas in Ucraina, fiind necesar desfasurarii crimei organizate pe teritoriul tarii. Preferatele tatalui meu au fost pistolul MSP si PSM, ambele fiind si in dotarea agentilor KGB. Apoi eterna AK47, favorita tuturor rusilor, irakienilor, iranienilor, somalezilor etc. Ak47 e considerata si acum ca fiind printre cele mai bune si fiabile arme din lume. E foarte simplu de folosit (vezi copii africani, ce formeaza trupe de guerilla si sunt inarmati cu AK47), nu se blocheaza si e simplu de demontat si curatat.

Cealalta societate

Exista mai multe societati intr-o tara. Sau intr-un oras, ca sa ma rezum la o scara mai mica. Prima si cea mai importanta este societatea formata din oamenii obisnuiti, care au un stil de viata normal. Se duc la servici, la cinema, la restaurant, au o mica sau medie afacere, isi bat nevestele, isi duc copii la scoala etc. Aceasta este societatea normala in care traiesc majoritatea oamenilor. O alta societate este cea a infractorilor. Iar infractorii sunt de mai multe categorii. Primii sunt cei mici, in special hotii si “comerciantii”. Adica cei care se ocupa de vanzarea de bunuri furate sau aduse ilegal in tara. Pe urmatoarea treapta sunt dealerii de droguri, pestii, cei care sparg case la ponturi, cei care dau ponturile, recuperatorii si camatarii. Cu alte cuvinte, cei care au afaceri si combinatii de unde le ies mai multi bani decat infractorilor din prima treapta. In a treia treapta sunt infractorii cei mai mari. Traficantii de arme, traficantii de oameni, hitmanii, principalii importatori sau exportatori de droguri, de bunuri materiale, de masini de lux furate etc. Aceasta treapta e ceea ce societatea normala o numeste “Mafia”. Cand un hot iti intra in casa si tu il prinzi acolo, daca esti mai puternic decat el, inchizi usa si il bati de se caca pe el. Daca il prinzi pe vreunu in autobuz ca te face la buzunare, ii tragi un cot in gat sau in nas si il umpli de sange. Daca ai un restaurant deschis si vine unu sa iti ceara taxa de protectie, uneori e bine sa ii dai. Dar in functie de cel pentru care lucreaza, poti stii daca e bine sa il bagi in bucatarie si sa il calci pe cap sau sa ii tai degetele cu satarul, ori sa ii dai lunar cat iti cere el. Concluzia e ca societatea normala poate riposta impotriva societatii infractorilor din categoriile unu si doi. Impotriva celei de-a treia categorii, si anume a Mafiei, nu poate riposta decat Mafia insasi, prin pionii sai din justitie, politie si/sau servicii secrete. Politistii nu ii aresteaza pe mafioti decat daca primesc ordin de la superiorii lor. Iar superiorii lor trebuie sa primeasca un ordin de la unul din capii mafiei caruia i se subordoneaza, sau de undeva de la Ministerul de Interne.

Politia intervine doar atunci cand infractorii din categoriile 1 si 2 ataca oamenii de rand sau se ataca intre ei. Intrebarea mea e de ce atunci cand doua clanuri (asazise) mafiote se omoara in strada, politia intervine? In primul rand, politistii nu fac decat sa impiedice societatea de o autocuratire. Cu cat se omoara mai multi infractori intre ei, fara a rani civili, cu atat orasul va fi mai curat. E ca si cum doua grupuri de celule cangerigene din organism se anihileaza reciproc, reducand tumoarea, iar medicii intervin cu un medicament sa opreasca acest proces de autoanihilare si autovindecare. Iar aici, unde politia da gres prin actiunea sa, de a impiedica infractorii sa se elimine reciproc, intervenim noi! Killerii! In general, prima categorie a infractorilor se supune celei de-a doua categorii, iar aceasta se supune Mafiei. Cand un hot greseste impotriva sefului sau, e amenintat, batut etc. Cand seful asta greseste fata de Mafie, primeste o amenintare sau maxim doua. De cele mai multe ori, dupa prima amenintare pupa o teava rece de pistol. Aici Mafia riposteaza impotriva ei insasi. Cand un boss mafiot e incomod sau pune probleme, este eliminat rapid. Nu e rau atunci cand lumea se mai curata de un criminal, e rau ca puterea si influenta pe care o avea acel mafiot va reveni in mare parte asasinului sau. Iar acesta devine mai puternic si mai greu de eliminat. Chiar si pentru fortele de ordine (justitie, serviciile speciale de politie) acel mafiot e mai periculos, pentru ca odata ce castiga un nou teritoriu prin asasinat, castiga si din oamenii acelui loc: politistii, procurorii si judecatorii corupti. Cand seful politiei locale stie cine ii asigura spatele unui mafiot, ii va fi mai greu sa il aresteze. Iar daca seful politiei locale se afla pe statul de plata al mafiotului, e clar ca nu il va aresta niciodata. Poate doar daca va primi ordin de sus de tot!

Foarte putini bossi ai mafiei au fost arestati. Majoritatea au fost omorati de ceilalti mafioti. De aceea hitmanii sunt esentiali in lupta pentru putere. Asa cum spunea Kanji, un hitman intr-o familie de mafioti reprezinta taisul katanei. Un mafiot fara un hitman e ca o sabie neascutita. Te raneste si atat.

Povestea continua

Dupa cum spuneam, taica-miu a lucrat ca agent secret pentru NKVD. Nu stiu in ce fel de organizare, care erau adevaratii lui colegi, ce obiectiv aveau misiunile sale. Insa stiu ca atunci cand era necesar ca el sa omoare, o facea! Datoria inainte de toate!

Taica-miu s-a nascut in Cernauti, in 1940, ultimul an in care orasul a apartinut Romaniei. Pentru ca in urma invaziei rusesti si odata cu terminarea razboiului, Cernauti a inceput sa se numeasca Chernivtsi si sa faca parte din patrimoniul USSR. Lui taica-miu, dupa nastere, i s-a impus de catre administratia locala cetatenia rusa, parintii lui fiind fortati sa o accepte pentru a ii putea elibera certificatul de nastere. Ulterior s-a dovedit a fi in avantajul sau, pentru ca a putut urma cursurile universitatii militare din Moscova si sa se angajeze la serviciile secrete.

Dupa caderea Cortinei de Fier si destramarea USSR, infractorii au profitat de haosul creat. Din cauza instabilitatii sociale, politice si financiar-economice, o ceata neagra si densa plana asupra tarilor din fosta Uniune Sovietica. S-au constituit multe grupuri de infractori atat din oameni simpli, disperati ca nu mai aveau ce sa le dea copiilor de mancare, cat si fosti puscariasi care au profitat de dezordinea prezenta. Nici politistii si nici serviciile secrete nu au fost ocolite de haos. Iar multi agenti KGB, fiind disponibilizati din functie, au continuat sa faca ce stiau ei mai bine: sa impuste, sa bata, sa tortureze. Dar de data aceasta in nume personal si in interes propriu! Au devenit infractori sau au devenit aliati ai infractorilor deja prezenti.

Unul dintre fostii KGBisti ramasi fara servici si intrat in lumea intunecata a mafiei, a fost si tatal meu. Alaturi de cativa colegi de-ai sai, au inceput sa lucreze pentru mafiotii rusi, executand asasinate la comanda si extorsiuni. Jafuri, talharie, taxa de protectie. Acestea erau activitatile lor principale. El si inca 6 prieteni, imbracati la costum si cu pistoalele sub sacouri. Kalashnikovurile erau plasate sub bancheta din spate impreuna cu alte pistoale semi-automate, si pusti cu luneta in portbagaj. Timp de aproape 12 ani, din 1993 pana in 2005 cand a fost asasinat intr-o reglare de conturi, tatal meu a fost un renumit interlop in Ucraina, in special pentru contactele pe care le avea cu hitmanii.

In 1993, eu aveam 18 ani. Stiam de ceva timp sa trag cu arma, eram familiarizat cu pistoale si cu praful de pusca, cu taica-miu care lipsea de acasa pentru perioade relativ lungi. In curand urma sa fac si eu acest pas, odata cu extinderea influentei mafiote a mentorului meu.

Din Platamona in Marseille

In timpul vacantei din Sardegna, am primit un telefon de la Kanji si mi-a spus ca are ceva pentru mine. Mi-a zis ca in cateva zile va ajunge si el in Sardegna si sa il astept, pentru ca vrea sa vorbim intre patru ochi.

Inchiriasem un apartament in Platamona, in nordul insulei. Prefer apartamentele sau vilele privatilor in schimbul camerelor de hotel, pentru ca datele mele nu raman inregistrate nicaieri. Prefer sa fiu precaut, pentru ca in concedii nu merg cu documente false la mine si nici inarmat. In ziua in care a ajuns Kanji pe insula am fost cu el intr-un restaurant sa mancam, apoi am iesit la o plimbare pe plaja pentru ca vroia sa imi spuna care e scopul vizitei sale. Plaja era destul de goala, desi nu era decat 6 seara. Ne-am lasat telefoanele mobile acasa si a inceput sa imi spuna detaliile misiunii. In linii mari, eu trebuia sa omor un martor dintr-un proces intentat unui arab. Actiunea urma sa se petreaca in Marseille, victima era un francez ce s-a aflat la locul nepotrivit in cel mai inoportun moment din viata lui, iar “beneficiarul” si platitorul era un traficant de droguri din Emiratele Arabe stabilit in Franta. Marseille e un oras frumos, fantastic as putea spune. Din anumite puncte l-as putea compara cu Miami. Orasul e unul din porturile principale care fac legatura intre Europa si Africa. Tunisienii, marocanii si arabii reprezinta principalele minoritati ale orasului. E poarta pe care in Franta intra cele mai mari cantitati de droguri, aduse de aceste minoritati.

Arabul acesta caruia ii faceam serviciul e implicat in afacerile murdare ale orasului: droguri, prostitutie, spalare de bani, asasinate si in special furturi de masini de lux. Toata lumea stie ca seicii sunt mari iubitori ai masinilor extravagante europene. Iar un Lamborghini de 300.000 euro se poate vinde in anumite zone ale Orientului Mijlociu la fel de repede ca o inghetata.

Dupa cateva zile, eu m-am intors acasa in Ucraina, iar Kanji a plecat la Londra. Mi-am facut bagajele, mi-am pregatit actele si a 2a zi am plecat in “delegatie”. Plecare ce a durat o luna! Misiunea nu a fost grea, dar a fost obositoare si stresanta. Victima se afla in programul de protectie al martorilor, era cazata la un hotel din oras ce apartine Ministerului de Interne francez, si se afla sub permanenta protectie a patru politisti si opt jandarmi. Cate un jandarm si un politist dormeau in camere alaturate cu cea a victimei, in camera din stanga si in cea din dreapta, alti doi jandarmi stateau de veghe la usa camerei, doi jandarmi erau in capatul holului, acoperind scarile si liftul, iar restul de doi politisti si doi jandarmi stateau jos la receptie. Procesul in care era implicat martorul fusese amanat cu doua luni de la ultima infatisare. Nu s-a stiut de la inceput cine este, cum arata, cum se numeste si in special unde se afla! A durat circa o luna pana cand arabul a aflat totul despre el, ceea ce imi scurta mie termenul pentru a finaliza misiunea pana la o luna. Insa chiar daca as fi avut posibilitatea sa reduc martorul la tacere in primele zile, tot nu puteam sa o fac. Trebuia sa astept pana cu cateva zile inainte de proces, fiindca asasinarea lui trebuia sa para o sinucidere. Iar cu cat se apropia ziua infatisarii in fata completului de judecata, cu atat presiunea pe el era mai mare si riscurile de a claca psihic erau mai mari. Iar in situatia aceasta, ipoteza unei sinucideri era justificata! Mai lipseau trei zile pana cand el avea sa depuna marturia finala in fata judecatorului, iar eu nu reuseam sa ma cazez in acelasi hotel in care se afla si el. Devenise din ce in ce mai pazit si in ultima saptamana nu iesise din camera absolut deloc. Nici macar de fereastra nu se apropiase. Pana intr-o seara cand prin fata hotelului au trecut un grup de suporteri ai lui Olympique Marseille si s-au intalnit cu fanii unei alte echipe. Iar de aici a inceput scandalul si bataia intre ei! Jandarmii si politistii ce se aflau la receptie si trebuiau sa il pazeasca pe martor, au intervenit intre cele doua grupari sa ii desparta. Mi-au oferit aproximativ 10 minute, suficiente pentru a imi duce la sfarsit misiunea. El se afla la etajul 4 al blocului, a trebuit sa urc pe scarile de incendiu pana la etajul 6 unde camera de deasupra lui era libera si am putut sa intru. Cu franghia, am coborat pe fereastra doua etaje pana in dreptul camerei sale. Geamul ramasese deschis ca sa intre aer, iar draperiile erau trase ca sa nu se poata vedea nimic de afara. 10 secunde mai tarziu a avut loc sinuciderea. Eu doar ce l-am ajutat sa sara de la fereastra. Datorita zarvei de afara, politistii care il pazeau si-au parasit locurile si nu l-a auzit nimeni tipand. Eu am iesit imediat pe geam, am urcat inapoi pe sfoara pana la etajul 6, unde am ramas pana dimineata si am iesit din hotel dupa ce s-au calmat toti ofiterii si locotenentii politiei marseilleze.

Dupa aproape o luna in care am spionat zi de zi victima, am ascultat dialogurile politistilor interceptandu-le statiile de emisie-receptie, am reusit sa imi indeplinesc misiunea fara sa folosesc arme, cutite sau bombe. Teoretic, nu am varsat sange! Practic, capul francezului aproape ca a pocnit la izbitura cu pavajul si o mica balta de sange s-a format sub tampla lui. Ramasese incremenit pe pamant, intins pe burta, cu ochii beliti de spaima, gura intredeschisa si varful limbii usor vizibil printre dinti. Totul era conturat de o pata de sange rosiatic.

Acum sunt acasa si beau un Courvoisier in amintirea calatoriei din Franta. Maine voi trece pe la firma, iar pentru restul saptamanii o sa imi aranjez cateva partide de tenis cu niste prieteni.

Kanji

Kanji e un fost hitman japonez, cunostinta veche de-a tatalui meu. Eu il cunosc cam de vreo 20-22 de ani. E un personaj fantastic! Nu iese cu nimic din tiparele japonezilor, e foarte traditionalist si chiar daca traieste in Europa de aproape 40 de ani, a incercat sa isi pastreze valorile sale traditionale, cultura si restul obiceiurilor. Cand te saluta, mai intai se inclina formal cu mainile lipite pe langa corp, apoi revine in pozitie si intinde mana pentru salut conform procedurii europene. Obiceiul acesta l-a invatat in perioada in care a stat in Rusia si Ukraina. La masa foloseste hashi in locul furculitei si cutitului. Tot de la el am invatat si eu sa mananc in stil japonez, cu betisoarele de lemn. Am prins destul de repede miscarea, insa mi-a luat mai mult timp sa ma obisnuiesc cu ele pentru ca dupa ce le tineam un timp intre degete, simteam o durere pe latul palmei. Imi amortea mana, o scuturam si el imi spunea serios “Cine nu e in stare sa manance cu hashi, care sunt doua bete simple, cum vrea sa fie capabil sa manuiasca un wakizashi, o katana sau armele astea moderne?”. Tot el m-a invatat artele martiale japoneze, manuirea sabiilor si cum se arunca shurikeni. Mi-a aratat cum sa dobor 5-6 adversari cu doua wakizashi din miscari simple si rapide, cum sa pot rani cu o katana, fara sa omor adversarul, doar sa il las la pamant, inconstient pentru cateva zeci de minute.

De aproape 15 ani, de cand s-a retras din activitate, si-a deschis un restaurant japonez in Londra si pentru clientii importanti (interlopi, politicieni sau prieteni foarte buni) gateste personal mancarea. Acum are 65 de ani si spera sa mai traiasca macar 10-12, sa i se faca nepotii mari si sa ii duca macar o data intr-o vacanta in Japonia, in satul unde s-a nascut el. De la 25 de ani a lucrat la Unitatea 731, unde a fost spion dublu pentru rusi timp de 4 ani, era inscris in serviciile secrete japoneze, la 30 de ani a fugit in Siberia pentru ca era urmarit de agentii nipponi, iar cu ajutorul unor agenti legittimati NKVD a reusit sa isi piarda urma. Printre agenti se afla si bunul meu tata. Din colegi de breasla, au ajuns ulterior buni prieteni si unul din oamenii de la care am avut de invatat in ceea ce privesc asasinatele.

 Dupa doi ani de lupta de gherila dusa de Kanji in salbaticia Siberiei, cativa din capii Yakuza au ajuns la concluzia ca ar fi mult mai folositor viu decat mort. Conducatorii familiilor Inagawa si Sumiyoshi au luat legatura cu oamenii de incredere care ar fi putut ajunge la Kanji, iar in acest mod au ajuns la un acord. Cei trei care stiau unde statea ascuns japonezul si nu riscau sa fie secerati de katana, i-au transmis oferta mafiei. Ii erau garantate libertatea si viata cu onoarea celor doua familii. I s-a inscenat in primu rand moartea, i s-au intocmit documente noi si a fost adus in Japonia. Nu i s-a inventat o noua identitate, ci s-a facut schimb. A fost omorat si carbonizat un japonez care ii semana la fizionomie, apoi schimbul de fotografii din cartea de identitate si pasaport a fost doar o formalitate. A inceput sa “loveasca” tintele in special in Japonia si Statele Unite, dar si in China si Koreea. Cele mai multe victime ale sale au fost locotenentii si capii familiei Yamaguchi, pentru ca extinderea lor in Tokyo era o amenintare pentru afacerile familiei Sumiyoshi.

A fost unul dintre cei mai prolifici hitmani japonezi iar in 13 ani de cariera si-a facut relatii in randul celor mai importante servicii secrete din lume, de la Mossad la MI5, MI6, CIA si KGB, a cunoscut asasini importanti ai acelor ani si dupa ce si-a pus armele in cui, a jucat rolul de mentor si antrenor a multor hitmani ai familiei Sumiyoshi. Iar unul dintre cei care i-au absolvit “cursurile”, in prezent e cunoscut ca fiind cel mai periculos hitman asiatic.

Kanji s-a retras din activitate acum 15 ani si participa doar pasiv la dezvoltarea mafiei in lume. Restaurantul de care se ocupa in Londra este doar un paravan pentru a isi justifica veniturile. El este “impresarul” meu si a altor hitmani. Este omul meu de legatura cu mediul extern. Pentru a rezista, fiecare hitman are nevoie de un asemenea om de incredere. Altfel ii e imposibil sa supravietuiasca. Iar el nu se poate tine deoparte de meseriile murdare. Unui asasin, dupa atatea crime, ajunge la un moment dat ca prin vene sa nu ii mai curga sangele propriu. Ii curge sangele varsat de victimele sale.

Britain, my love!

M-am intors acum cateva ore dintr-o misiune speciala, din Anglia. Am plecat pe 11, la pranz, si m-am intors in seara asta aproape de miezul noptii. A fost mai mult o calatorie de relaxare in care m-am reintalnit cu un vechi prieten (il voi numi Kanji), m-am odihnit in aceste 3 zile si am castigat si niste bani. 75.000, ca sa spun o cifra exacta.

Casa lui Kanji e locul unde ma simt cel mai in siguranta. Probabil doar in Iad m-as mai putea simti atat de sigur. Vila sa e undeva in afara Londrei, intr-o zona rezidentiala. Gardul e din beton, are aproape doi metri jumate inaltime si camere de filmat din 30 in 30 de metri, pe toata lungimea gardului. Are senzori de presiune in gazon care acopera toata suprafata curtii, are camere de filmat si senzori de miscare la colturile casei. Usa si ferestrele au gratii in pereti iar daca cineva reuseste sa treaca de toti acei senzori fara sa fie declansata alarma si sa se aprinda luminile de supraveghere, in momentul in care va forta vreuna din ferestre se va declansa alarma, gratiile de tip ghilotina vor cobori din perete si va bloca accesul in casa.

Misiunea mea a fost una simpla, de tip hit and run. Ce poti omori in Londra, decat un rus excentric foarte bogat si foarte prost? Prostituatele de lux intotdeauna sunt de ajutor. Aceste doamne de companie sunt precum cascavalul pentru soricelul Jerry. L-a scos din vizuina pe acest tanar proaspat imbogatit, nepregatit si inarmat doar cu un buchet de flori pentru distinsa doamna. Crima a avut loc intr-un restaurant din centrul istoric al orasului. Rusul era un om de afaceri destul de tanar care a cunoscut gustul puterii acum vreo 10 ani. Avea 40 si un pic de ani pana acum 2 seri. Facea afaceri cu petrol (depozitare si distribuire), jucator la bursa, trafic de arme in Cecenia si Serbia, trafic de carne vie (am inteles ca din tarile fostei URSS trimitea anual in jur de 1000 de fete pe strazile capitalelor vest-europene, in Asia si Statele Unite). Ajunsese la o avere de 130 de milioane de lire, incepuse sa intre peste teritoriile altor rusnaci batrani stabiliti in Londra si cu afacerile sifonate de acest rebel. Fiecare mafiot are clientii lui care ii cumpara marfurile si serviciile, are politistii, politicienii si judecatorii corupti care ii asigura spatele. Rusul asta al meu a vrut mai multa putere si a inceput sa umble pe la oamenii astia care erau deja marionetele altora. A vrut el sa fie papusarul principal al Londrei, iar acum i se canta prohodul.

Kanji mi-a facut rost de un Glock 17 cu amortizor iar de o tanara care sa il scoata din vizuina pe sobolanul ala s-a ocupat unul dintre clientii care m-au angajat. Ar fi putut si Kanji sa imi gaseasca o fata, insa la final trebuia sa o omor si pe ea pentru ca era martor la asasinat si cercetarile politistilor sigur ar fi dus la prietenul meu japonez. Nu vroiam sa il pun pe el in “lumina reflectoarelor” si nu imi place nici sa omor oameni nevinovati, doar pentru ca au avut ghinionul sa asiste la crimele mele. Misiunea ei era doar sa il seduca pe bautorul ala de vodka, sa iasa cu el cateva zile la rand in restaurante, fara ca ea sa fie anuntata de ce urma sa se intample. Dar, la cum il cunosc eu pe rusul care m-a angajat, sunt convins ca pustoaica aceea acum este betonata in fundatia vreunui bloc ce urmeaza sa fie construit de el.

Lucrurile au decurs mai simplu decat m-as fi asteptat. Rusul a coborat dintr-un BMW Seria 7 blindat  insotit de noua lui amanta. A fost condus de ospatar la unul dintre separeuri. Cele doua garzi de corp s-au asezat la o masa in prejma separeului de unde puteau sa suprevegheze cine intra in locul rezervat rusului. Evident ca doar ospatarului ii era permis accesul in separeu. Eu m-am asezat la o masa aproape de iesire. Am folosit fondul de ten si machiajul pentru a ma putea deghiza intr-un om de afaceri indian, aveam o barba deasa dar tunsa uniform, care imi acoperea toata fata, purtam costum si ochelari de vedere usor fumurii. Dupa aproape o ora si jumatate, unul dintre bodyguarzi duce mana la gura si spune ceva in microfonul pe care il avea la incheietura mainii. Atunci aud ca porneste motorul BMW-ului ce astepta afara. Soferul fusese anuntat sa se pregateasca de plecare. Imediat am cerut si nota, apoi il vad pe rus ca iese din separeu, clatinandu-se, la bratul prostituatei. Una dintre garzi porneste inaintea lui pentru a ii deschide calea, iar celalalt ramane in urma sa ii apere spatele. Cand au ajuns la usa restaurantului, eu m-am ridicat de pe scaun, am dus mana la pieptul sacoului si cand prima garda de corp a iesit din restaurant, l-am impuscat in ceafa pe al doilea bodyguard. Acesta s-a pravalit la pamant si mi-a deschis calea catre rus. Rusul a incercat sa ma loveasca, dar era galben la fata si  frica il sleise de puteri ca abia i-am simtit pumnul in falca. L-am apucat de guler, i-am impins pistolul in gura si am tras doua focuri imprastiindu-i creierii pe paviment. Tanara care era langa el a inceput sa tipe. Primul bodyguard, care iesise sa ii tina usa sefului sau, ramasese blocat cu privirea la mine. Era o isterie totala in restaurant! Nu ii venea sa creada ce se intampla si vazand ca doi oameni sunt deja morti, el s-a aruncat la pamant. Odata cu moartea sefului sau, el a devenit un simplu civil care nu prezenta niciun fel de pericol. Am fugit pana la marginea orasului cu o motocicleta furata pe care o lasasem in spatele restaurantului. Acolo m-am schimbat de deghizare, am ars hainele, pistolul si motocicleta. M-am intors acasa la Kanji unde am mai ramas doua zile. Si acum iata-ma din nou in Chernivtsi.

Peste o saptamana plec in vacanta in Sardegna timp de cinci zile, sa ma odihnesc. E al doilea loc preferat al meu, dupa Marea Britanie si implicit Londra. Probabil ca o sa il invit si pe Kanji. Cred ca pana voi pleca o sa povestesc si despre el mai multe. Merita, pentru ca e un personaj fabulos.

Mancand cu pestii

Diferenta dintre un asasin platit si un hitman e ca diferenta dintre muia de 5 euro si cea de 100 de euro. Crima e tot crima, dar in multe situatii conteaza cum este facuta. Unii clienti solicita ca tinta sa fie asasinata in public avand imaginea unei executii pentru a isi speria adversarii, altii vor sa simuleze o disparitie, iar altii cer ca totul sa para ca un accident sau o sinucidere. Cand se intra in detalii de genul acesta, hitmanul e singurul capabil sa faca diferenta. Nu este usor sa asasinezi pe cineva in public, apoi sa dispari fara urme si niciunul din martori sau camerele de suparveghere sa te observe. Ca sa nu mai vorbesc de celelalte cazuri in care se doreste disparitia cadavrului sau simularea unui accident/sinucidere. O alta diferenta e cea a pretului. Un asasin platit se multumeste si cu 2-3000 de euro. Eu mi’as descarca toate armele in tine, pana te-as face sita, daca mi-ai oferi sub 50.000 euro. La Napoli am intalnit oameni care ar fi fost dispusi sa omoare si pentru cateva sute de euro. Ei au crima in sange si banii reprezinta doar un mic “suvenir”, pentru ca adevaratul lor castig e varsarea de sange.

Sunt multe criterii care stabilesc preturile piperate cerute de profesionisti. In primul rand e calitatea serviciilor oferite de ei. Apoi urmeaza importanta tintei, gradul de accesibilitate asupra ei, nivelul de paza si locatia. Ca sa ma deplasez la Kiev sau Paris voi percepe o taxa mai mica decat daca ar trebui sa merg pana in New York sau Las Vegas. Ultimele detalii care aduc la o crestere a pretului sunt modul in care clientul doreste sa fie “lovita” tinta. Cei care vor sa scape de cadavru sau sa faca totul sa para un accident, costurile vor fi mult mai mari. Apoi urmeaza executia in locuri publice, aglomerate. Cea mai ieftina optiune din acest pachet de servicii o reprezinta libertatea lasata profesionistului de a isi alege singur modul cel mai eficient de asasinare. Acesta asteapta momentul oportun, il asasineaza, apoi dispare lasand cadavrul in urma sa. Asasinatul poate avea loc la domiciliul tintei, daca nu are casa impanzita cu sisteme de securitate, intr-un spatiu public, ferit totusi de ochii celorlalti. In 95% din aceste cazuri e folosit un sniper, iar victima e doborata cand vrea sa urce sau sa iasa dintr-o masina sau sa intr-un imobil, fie el magazin, casa, restaurant etc.

Prima oara cand am fost la Napoli, am gustat “bucataria locala”. De pe un scuter Vespa am ciuruit, cu un Uzzi, trei mafioti locali in timp ce se indopau cu salata de fructe de mare pe o terasa. Pesti ati mancat, mancare de pesti ati ajuns!