Intoarcerea din adancuri

…si vorbisem ultima oara de Piotr, Amadeus si Antoine. Pe cei trei i-am scapat de chinuri acum mai bine de jumatate de an. Intre timp, clientul care ma angajase sa ii omor pe cei trei, angajase un killer sa imi faca si mie felul. Oleg a aflat si m-a informat la momentul potrivit. Am stat vreo 3 luni ascuns. Ma rog, am fost plecat in Mexic, apoi am vizitat Peru. Frumoasa tara, plina de cultura si istorie, peisaje fabuloase..
Dupa ce am lasat ceva timp sa treaca, m-am intors in Europa, mai exact in Italia, Rimini. Ultima oara cand am fost acolo, era iarna. Spre sfarsitul lunii mai, cand am ajuns de data aceasta in Rimini, era o vreme foarte frumoasa, tocmai buna de plaja. Am stat cateva zile si la mare, pentru ca oricum nu aveam niciun contract cu nimeni in momentul acela si nu eram deloc presat de timp. Misiunea pe care mi-o alesesem singur nu prezenta nicio scadenta. Ba, dimpotriva, cu cat trecea mai mult timp, cu atat era mai bine.

Intr-un tarziu am inceput cautarile. Tinta mea devenise acel boss mafiot ce ma angajase sa ii omor pe Piotr, Amadeus si Antoine. E un calabrez prost, care si-a extins afacerile si a facut avere prin asasinarea multor persoane, in special mafioti calabrezi nu asa puternici ca el. Dupa ce mafiotii erau asasinati, celor care ii mosteneau averea li se facea o oferta de achizitionare. O refuzau? Mureau. O acceptau? Pierdeau tot si apoi cel mai probabil mureau. Cam asa lucra el. Te intalneai cu el pe strada si ii sareai in ochi? Mureai orice ai fi facut.

Misiunea a fost simpla. Au trebuit vreo 9 zile ca sa aflu unde locuia calabrezul si urmatoarea zi mi-am petrecut-o pe terasa unui bloc ce avea vedere spre casa lui. Mi-am luat si jucaria cu mine si m-am pus pe asteptat. Cand s-a ivit momentul oportun, doar am apasat tragaciul. Doua gloante trase in piept si urmatorul in cap, pentru desfigurare. Asa nu o sa ii tina nimeni sicriul deschis la inmormantare. Apoi m-am tirat. Au trecut 2 luni de atunci. Nu se stie cine a fost criminalul si nici nu va fi gasit vreodata. Pentru ca la cati dusmani avea, e imposibil de ghicit.
Killerul care pornise pe urmele mele si-a gasit alt angajament si de mine a uitat. Logica mea a avut succes: inchizi robinetu, nu mai curge apa. Il ucizi pe cel care trebuie sa plateasca killerul, iar acesta din urma nu va mai continua misiunea pentru ca o va face gratis si nu are niciun interes.

Vor mai cadea doua capete

Oleg mi-a transmis din partea clientului meu ca Antoine si Amadeus vor ajunge maine dimineata in San Marino apoi vor zbura spre pranz catre Varsovia, pentru a participa la inmormantarea lui Piotr. Ideal ar fi sa scap de amandoi maine, pana sa plece spre Polonia. Problema e ca vor veni impreuna si vor fi insotiti de garzi de corp, ceea ce face imposibila apropierea de cei doi. Vor fi luati de la aeroport de o limuzina blindata, asigurata chiar de clientul meu (incercand in felul asta sa isi arate neimplicarea in moartea celor trei). Deci cade din start si lovitura de la distanta, cu sniperul. Mai ales ca trebuie sa ii omor pe amandoi, ca daca vreunul dintre ei ramane in viata o sa isi dea seama ca urmeaza pe lista si nu va mai iesi din casa luni intregi!
In noaptea asta am de gandit! Cum naiba sa fac? Pentru ca am putin timp la dispozitie. Insa daca nu imi vine nicio idee buna in noaptea asta, cred ca voi astepta intoarcerea lor preconizata pe saptamana viitoare.

Primul s-a dus

Din cauza unor modificari in programul polonezului, acesta si-a prelungit viata cu aproximativ 10 ore. Pana acum 3 ore, mai exact. Ieri seara, cand a plecat de la sediul firmei, nu a mai ajuns acasa. S-a dus direct spre un hotel si s-a cazat acolo. Era insotit de o prostituata romanca, la care apela destul de frecvent. Montandu-i un emitator GPS pe masina, i-am vazut traseul si am considerat ca e prea riscant sa actionez in prezenta unei martore, asa ca am amanat pana la urmatorul moment oportun, ce s-a ivit in seara aceasta.

Detine un penthouse in afara orasului, undeva pe niste coline. Majoritatea astora bogati din Italia stau retrasi, nu vor sa iasa in vazul lumii. Iar esticul acesta a preluat din obiceiurile locale…spre ghinionul sau! In drum spre casa, trebuie sa treaca printr-o padurice. Strada aceea e foarte putin circulata, motiv pentru care era locul ideal unde sa imi finalizez misiunea! Am mers in spatele lui, la o distanta relativ mare, de aproape un kilometru, pana in momentul in care a ajuns in acea zona nepopulata. Am pornit girofarurile si m-am apropiat de el. A incetinit pana l-am obligat sa traga pe dreapta si am coborat din masina. Mi-am pus pe cap cascheta de politist (conduceam un Alfa Romeo 159, furata de niste prieteni napoletani, girofarurile care le imita pe cele de politie se gasesc la orice magazin de tunning auto si caschete de politisti se gasesc la orice magazin de costume) si avantajat de intuneric nu cred ca a banuit ca sunt un fals politist. A deschis geamul de la Bentley-ul sau “Buona sera! I suoi documenti, per favore!”. In timp ce scotea actele din portofel, bang bang doua gloante, unul in cap si unul in gat. I-am deschis portiera, l-am mai impuscat de doua ori pentru siguranta unei hemoragii puternice, apoi i-am luat dispozitivul GPS pe care i-l montasem si am plecat spre hotelul unde sunt cazat.

Am paltonul stropit de cateva picaturi de sange. Inca se simte mirosul de proaspat. Au mai ramas doi.

San Marino, apara-ti fii!

M-am intalnit in Montecarlo cu bulgarul pentru ca aveam nevoie de doua pasapoarte noi si niste informatii. Am primit unul frantuzesc si altul italian. Urmatoarea zi am plecat in Italia, in Ancona. Acolo a venit si Oleg, unde mi-a inmanat un dosar cu informatii despre urmatoarele 3 tinte. Ii voi numi Piotr, Antoine si Amadeus. Antoine e un francez, Piotr e un evreu polonez si Amadeus un austriac. Toti trei sunt putred de bogati, fac parte din Consiliul de Administratie al unui fond de investitii, au relatii si afaceri cu Mafia italieneasca. Din ordinul unui sef, trebuiau sa dispara. Citind dosarul primit de la Oleg, cred ca ii cunosc pe cei 3 mai bine decat oricine. Stiu cand se trezesc dimineata, la ce ora isi pun ceasul sa sune, cat timp ii ia fiecaruia sa se pregateasca si pana iese din casa. Le cunosc traseul si stiu cat timp le ia sa parcurga distanta de la casele lor pana la sediul firmei.

Am ajuns in San Marino de saptamana trecuta, am inceput filajul si primul cap ce va cadea este al lui Piotr. Ceilalti doi sunt plecati in alta tara, Antoine e in Luxemburg si Amadeus s-a intors pentru cateva zile la familie in Graz. Insa zilele urmatoare trebuie sa se intoarca amandoi pentru ca va fi o sedinta a consiliului. Unul dintre ei va lipsi.

San Marino, apara-ti fii!

PS: Maine dimineata ma voi ocupa de Piotr. Voi face prima misiune in direct! Imediat voi posta pe blog modul in care s-a desfasurat totul.

Prima pe 2010

Asa cum preconizasem, asteptam telefon de la cineva pentru un contract. Acel cineva a fost Oleg, un bielorus blond cu ochii albastri-spalaciti. I se mai spune Oleg “Tauru”, pentru ca e cu adevarat urias. Un munte de om, ucigator ca un rechin, puternic precum un taur, nemilos ca un drac! Are o placere deosebita in a tortura oamenii doar prin forta sa proprie. Iti strange degetele, iti rupe mainile, iti leaga cu mainile atarnate in sus de vreun spalier si iti da la pumni in abdomen pana vomiti sange. E placut totusi sa il vezi pe vreunu inchis in beciul lui, inainte de a fi torturat, cum refuza sa raspunda intrebarilor sale, crezand ca tortura nu poate merge prea departe ca fiecare om are o limita a rautatii si a cruzimii sale. Gresit! Pe Taur nu l-am vazut vreodata milostiv nici cu femei, nici cu copii, batrani etc. Ok, ce sa mai povestesc despre el? E unul dintre oamenii mei de incredere care imi cauta clienti, unul dintre locotenentii tatalui meu, fost ofiter GRU (serviciu de spionaj militar rusesc), specialist in lupte militare corp la corp.

Imi deschisesem acum cativa ani la Zurich o firma de investigatii, consiliere si aparare in cadrul spionajului industrial. In afara de faptul ca o pot folosi foarte bine ca o acoperire pentru activitatea mea, ma ajuta enorm pentru ca prin intermediul acesteia pot obtine informatii interesante. Cum ar fi, de exemplu, urmatoarea misiune pe care mi-a propus-o Oleg si eu am acceptat-o imediat. Trebuie sa ii omor pe trei dintre membrii Consiliului de Administratie al unui holding ce isi are locatia in San Marino. Asa ca cel mai probabil o sa ma cazez pe undeva prin Italia, pe langa Ancona sau Rimini. Pacat ca e iarna, ca m-as fi dus putin si la plaja.

Marti plec din Elvetia pana in Montecarlo, unde trebuie sa ma intalnesc cu un bulgar (nu spun cine e, spun doar ca unii romani ar plati mult sa ii vada capul unde ii sunt picioarele) apoi in maxim o saptamana voi pleca in San Marino!

PS: E prima misiune pe 2010. Poate ca ar trebui sa imi pun o dorinta.

Un an mai bun

Probabil pare cinic pentru un asasin sa ureze cuiva multa sanatate, noroc, fericire si viata lunga. Poate chiar asa si e! Imi plac sarbatorile, in special Craciunul. Imi place senzatia aceea de liniste si de bunatate cu care te inconjoara toti, imi plac oamenii ca sunt mai darnici si mai bine voitori. Imi era dor si de bunicii mei, de matusi-mea, de unchi-miu. Adica rudele care mi-au mai ramas in viata.

Anul asta am fost de Craciun in Cernauti, am petrecut cu familia. Bunica-mea face in fiecare an cozonaci pe care, imediat ce ii scoate din cuptor, ii unge cu o pana de gasca inmuiata in galbenus de ou. Traditie bucovineana! Bunica-miu taie porcul, fierbe vin, face jumarile, carnatii.. In fiecare an, in perioada asta, imi iau 3 saptamani concediu. Inchid firma, ii trimit pe toti in concediu, nu mai raspund la telefoanele in care mi se cer “servicii” si ii las pe toti in urma. Pe magnatii rusi sa se bucure in BMWurile lor blindate, pe evrei sa se plimbe linistiti cu elicopterele sau cu avioanele private. In perioada asta simt ca sunt om si simt ca un om. Insa acum m-am intors la casa din Elvetia. Am de pus cateva lucruri la punct aici, apoi am sa plec in alta parte pentru ca voi incepe “lucrul”. Anul 2010 se anunta a fi unul foarte aglomerat. Marile corporatii vor sa iasa din criza, sa isi mareasca vanzarile, sa scape de concurenta. 2010 se va lasa cu multe santaje, crime, extorsiuni, amenintari, executii..

Va doresc un an mai bun si o lume mai buna.

Operatsiya barsuk

…sau Operatiunea “Viezure”.

Viezurele este un animal singuratic, mai mult nocturn. Isi sapa vizuina pana la o adancime de 2 metri si galeriile sale pot avea pana la 8 metri lungime. Este curajos si agresiv, cand e pus in pericol, insa de cele mai multe ori prefera sa evite ciocnirile cu pradatorii.

“Viezurele” era un spion sirian venit in Romania ca student in 1978. Era un spion KGB, genul acela de cartita ce se infiltreaza intr-un grup si transmite apoi informatiile. Nu era un agent KGB, legitimat si instruit de ei. In schimbul informatiilor furnizate, primea o suma de bani. Daca era prins, KGB-ul se dezicea de el.
Insa Viezurele incepuse sa se plimbe prin cercurile inalte, pe langa securistii romani, generali ai ministerelor de interne si de aparare si sa lege stranse legaturi cu oameni importanti din stat. Atat de importanti si atat de stranse, incat in urmatorii ani ajunsese sa coordoneze comertul de arme din Romania spre Siria si Orientul Mijlociu (totul fiind facut legal, printr-o firma, cu facturi cu numar de inregistrare etc).
Incepand cu vara anului 1989, in Romania a avut loc o “invazie” de turisti rusi. Martorii spun ca vedeau coloane de masini Lada cu cate 4 barbati rusi, atletici, sobri si deloc sociabili. Ei veneau pentru a participa la revolutia din ’89, unii dintre ei aveau nevoie de arme pentru a trage asupra multimii in vederea crearii haosului si Viezurele a directionat o parte din armele destinate Siriei, catre aceste grupari. El habar n-avea cine sunt acei oameni, de ce au venit sau la ce le trebuie armele. Primise ordin de sus, primise bani pentru asta..deci erau indeplinite conditiile necesare pentru a nu putea sa refuze. Intre timp, el isi transferase toti banii din afaceri intr-un cont din Siria, pentru ca intentiona sa se intoarca acasa intr-o oarecare zi.

Revolutia l-a prins totusi in Romania. A profitat de pozitia pe care o avea, de cunostintele sale si de libertatea de exprimare si a inceput sa vorbeasca in stanga si in dreapta, cu publicatiile occidentale franceze, engelze si germane. Ba chiar a fost banuit ca ar fi divulgat si din secretele KGB-ului. Acest lucru nu le-a placut unor persoane de la Kremlin si au decis eliminarea lui. Problema a fost ca el nu mai locuia in Romania de prin 1991, si se banuia ca traieste in Italia sau in Franta.

Nu s-a mai stiut nimic de el pana in 1995, cand a fost descoperit in San Vicente, un mic orasel din nordul Spaniei. Era intins in pat, mort de o saptamana, impuscat de 3 ori in abdomen si in torace. Avea pe ochi o masca de dormit si un calus in gura. “Nu vezi nimic, nu spui nimic!”. Asta era mesajul.